Mă uit la tine, iar zâmbetul tău îmi dă culoare,
Întreaga lume îmi pare acum o maximă splendoare,
Și când m-atingi ușor în corp mi-apar vibrații,
Mă simt de parcă aș trăi cele mai tari senzații.
Buzele tale calde sunt dulci și-atât de fine,
De parcă ar fi fost date cu miere de albine,
Și când mă strângi ușor la piept tu îmi șoptești:
- Mă pierd, văzând cât de frumoasă ești!
Mă ții mereu de mână, iar eu mă simt în
siguranță,
M-am rătăcit în lumea ta, din care nu aș vrea să ies,
Tu mă săruți non stop pe ochi, obraji, urechi și
față,
De parcă ți-ar fi frică să mă pierzi.
Te uiți la mine de parcă ar fi ultima dată,
Te joci cu grijă și-ți răsucești un deget ușor în părul meu,
Când vine timpul să ne despărțim îmi zici de fiecare dată,
C-am devenit un drog și viața ta depinde acum de el.
Mi-ai zis de-atâtea ori c-am devenit un gând bântuitor,
Și-ți dau putere să mergi tot mai departe,
Ai vrea s-aprofundăm de mână-n viitor,
Să fim ca o poveste inspirată dintr-o carte.
Gotișan Tatiana
