De câte ori, noi ...

De câte ori noi ne-am iubit,

Dar nu mereu  a  fost adevărat

Eu te-am iubit mereu, și-n diminețile târzii,

Când n-aveam somn și mă gândeam la noi,

Și așteptam nevrotic ziua când urma să vii.

De câte ori noi ne-am iubit,

Cu foc și pasiune, și poate uneori  exacerbat,

Tu îmi dădeai fiori și mă făceai în brațe să îți cad,

Îți simt și-acum parfumul tău pe mine,

Și-ți simt prezența ta pe albul meu cearceaf.

De câte ori tu îmi spuneai că mă iubești,

Dar nu mereu a fost adevărat

Tu mă făceai să uit de tot, de crudele dezamăgiri,

Te simt și-acum cum m-atingeai ușor

Și-mi sărutai umărul gol.

Tu-mi transmiteai un val de fericire,

Pe care-l simțeam când eram numai cu tine,

Părea că ne iubeam și dragostea părea neinfintă

Când îmi zâmbeai erai atât de dur

Tu doar știai să-mi torni otrava cuvenită,

Iar mințile mi le-ai sucit în nopțile târzii.

Nu te-ai gandit la mine, nici la noi,

Ai fost ca trădătorul într-un război

Ai obținut victorie și ai plecat,

Pe mine înjunghiată m-ai lăsat.

Si-acum în suflet rana mi-e deschisă,

Nu se mai vindecă cu nici-un leac.

Noi ne-am iubit, dar cine avea să știe,

Că tu doar scopul tău ți l-ai urmat.

Și m-a  cuprins o ură neinfinită,

Mă uit în jur și văd  cum totul se rotește,

Durerea mă străpunge, mă zdrobește,

Iar noaptea pare atât  de rece și morbidă.

Și trece timpul greu, se târâie-n disperare,

Nu pot să mai aștept , tăcerea ta mă doare,

Te strig, dar nu-mi răspunzi, nu știu ce să mai fac

Mă uit la cer și-ncerc  cu gândul să mă-npac.

Pe față mii de lacrimi se preling șiroaie,

De parca-ș sta cu fața-n picăturile de ploaie,
Nu cred că de la tine doar asta am meritat
De câte ori tu te-ai jurat că nu ești ca și alții
Si după doar cu un zâmbet dulce ai plecat.

Și sufletul meu țipă, dar nu cred că mai are rost,

Am ochii obosiți și nopți la rându fără somn,

Tu te-ai crezut un mare domn,

Dar ai avut principiile unui mare prost!

Gotișan Tatiana