Iar dimineţile sunt triste, dezolante.
Stând la balcon, uitându-mă la pozele cu tine
Îmi fac iar o cafea şi iau în mână o carte.
Ce vrei să-ţi spun iubire, ştiind că nu îţi pasă
Să te întorci la mine, că-ci iţi mai dau o șansă.
Mi-aduc şi-acum aminte când ai plecat subit
Mi-ai zis că te intorci, dar n-ai mai revenit.
Ce vrei şă ştii iubire, sunt zile numărate,
Dar gândul nu mai e la tine, sunt liniştită.
Stau cocolită la balcon, citesc o carte
Si mă răsfăţ cu ciocolatele primite de la tine.
Ce vrei să ştii iubire, eu te-am iubit
Şi-am petrecut cu tine zi şi noapte.
Şi nu contează timpul păgubit,
Contează cine îţi rămane aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu