joi, 6 octombrie 2016

Mi-e dor de noi


Când telefonul sună eu tresar,
Dar nu ești tu și zambetu brusc îmi dispare,
Tu ai plecat și n-ai lăsat nici un mesaj,
Că poate te întorci la răsărit de soare.

Cât îmi doresc  să te revăd din nou,
Mi-e dor de noi, mi-e dor de tine,
Mi-e dor de clipele frumoase petrecute-n doi,
De ochii tăi căprui, ce mă priveau numai pe mine.

Mi-e dor de nopțile când în brațe ne țineam,
Când îmi dadeai mesaj de noapte bună,
Căci doar așa în siguranță mă simțeam,
Și  fericită adormeam cu telefonu-n mână.

Mi-e dor să te privesc iar ore-n șir,
Căci nu mă saturam nicicând de tine,
Noi ne iubeam și ne juram iubiri,
Dar ai luat tot ce-a fost frumos cu tine.


Mi-e dor, mi-e frig, răceala nopții mă cuprinde,
Nu vreau să mă gândesc ce poate fi în viitor,
Iubirea nu se cumpără sau vinde,
Și nu o poți găsi în orice trecător.

Mi-e dor și vreau s-adorm iar fericită,
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
Eu doar cu tine mă simțeam nebună și iubită,
Și-aș da orice să fim iar amândoi.

duminică, 2 octombrie 2016

Chemare




Aud cum strigi, aud din depărtare o chemare
Și-ncerci  să mă găsești,
Și ți-ai rănit și vocea,  plângând de disperare,
Și nopțile au devenit mai reci, iar tu te chinui,
Chiar de dorința ta e atât de-amară,
Eu nu-ți răspund la a ta chemare. 
Tu nu renunți, orgoliul tău e atât de mare,
Încerci să mă readuci la tine iar și iar, te rogi,
De parcă ai avea o boală fără de scăpare.


Te-aud cum  strigi, dar parcă ți-e frică,
Că nu te-aud și tot te rogi la soare,
Să te ajute, să mă regăsești
Căci lumea pentru el e foarte mică,
Iar pentru tine e enorm de mare.
Și valurile se ridică-n zare,
Sunt furioase și lovesc din răsputeri nisipul
Ar vrea să iasă, să plece-n căutare,
Dar se retrag făcând o nouă încercare
Mișcând ușor nisipul, dar fără vre-o schimbare.


Nici nu mai dormi, ai cearcăne, ești obosit,
Te uiți pe geam și nu mai vezi pe nimeni.
Și nici durerea de picior când te-ai lovit,
Nu ai simțit-o,
Te uiți în jos și ești cam amețit,
De parcă ar fi căzut tavanul peste tine.
Ți-au dat năvală amintirile frumoase din trecut
Ți-aduci aminte cât ai fost de fericit,
Când îți zâmbeam, când ne plimbam de mână
Nu am crezut că fericirea are un sfârșit, 
Noi ne vedeam o viață împreună,
Dar visele tu le-ai distrus,
Cu vorbe dulci, dar pline de minciună.


Iubirea noastră a fost atât de mare,
Dar am luptat doar eu și n-am găsit salvare.
Tu m-ai pierdut, la început a fost ușor,
Dar după a devenit un chin lung pentru tine,
Am renunțat să lupt cu-n vis greoi,
Și nu aș vrea să mă întorc, nu are rost
Și nu mă căuta, căci poate așa-i mai bine.

Pentru tine. Pentru mine.