Ultimul mesaj

Mai bine plec decât să fiu minţită,
Eu te-am iubit, am fost o visătoare,
Dar nu-mi mai pasă sunt prea obosită
Cu timpul sentimentul greu dispare.

Nu vreau să mai pierd timpu pe prostii,
Căci timpul are a lui valoare,
Iar tu mă minţi că mă iubeşti şi vii
Să-mi spui că voi vedea în tine o schimbare.

Da multe chestii de prea multe ori le-am auzit,
Nu încerca să mă mai minţi frumos.
Tu ai trezit în mine un monstru îngrozit,
Iar timpul într-o zi nu poate fi întors.

Mai bine plec, nu pierd nici o secundă
M-am izolat de toţi când te-am iubit,
Vreau să te uit, să-ncep o nouă rundă,
În viaţă totul are un sfârşit.

Destinul nostru pe bucaţi s-a năriut
Caci între noi mereu minciuna a bântuit,
Nu vreau să pierd timpu cu regrete
"Eu am plecat"
E ultimul mesaj ce l-am lăsat pe perete!

Nu doar o amintire simpla

Şi am o mare suferinţă, nu pot să uit de tine
Nu pot să te înlătur din a mea fiinţă
Ştiind că drumurile ne sunt străine,
Dar fiecare are-un vis, are a lui dorinţă.

Şi amintindu-mi de tine doar sporadic
Aş vrea să cred că despărţirea a fost o glumă,
Nu vreau să plâng din nou dramatic,
Dar amintirile cu tine ma sugrumă.

Când te-am văzut în curte prima dată
Tu ai trecut şi te-ai uitat subtil la mine,
Am început să râd, am devenit mai agitată
Ca după să vorbesc  doar despre tine!

Vreau să revină zilele în care
Ieşeam şi mă strâgeai la piept,
Mi-e dor să-ţi simt a ta suflare
Să fii din nou băiatul meu perfect.

Să îmi zâmbeşti, să mă săruţi cuminte,
Să mă priveşti şi-n ochii tăi să văd iubire
Şi nu aş vrea ca cineva din noi să uite,
Să ne-amintim ca de o simplă amintire.

Sau poate că distanţa e de vină,
Şi de la dragoste la ură e un pas
Şi poate aştept degeaba să revină
Când tot ce-a fost frumos în urmă a rămas.

Şi nu mai pot iubi din nou, caci aş iubi pe jumătate
Sau poate nu mai vreau s-o fac, am obosit,
Speranţa moare ultima, îmi spun în fiecare noapte
Dar tu deja ai devenit un gând  subit!

E iarna, stau singura

E iarna, e frumos afară
Mă uit pe geam cum ninge ne-ncetat
Fulgii micuţi din cer  uşor coboară,
Iar câinele din curte alargă speriat.

Mă uit la pomul care se închină
Forţat de fulgii care îl apasă,
E o durere neagră şi străină
Pe care n-o simţim pe pielea noastră.

E ger cumplit ce ne pictează geamu,
De parcă vrea ceva să ne vorbească
Stau cocolită-n pat şi-admir peisajul,
Imaginea continuă să crească.

Lumina felinarului din strada goală
Se pierde-n întunericul pustiu,
Un fulg prin aer încearcă să mai zboare
Se joacă atât de vesel şi zglobiu.

Pe cărăruşa-ngustă de zapadă
Un câine urmele işi lasă,
Iar casele îmbracă o podoabă
Formată din zăpada nemiloasă.

E iarnă, e foarte trist afară
Stau cocolită singură în pat,

Un vis uşor prin minte se strecoară
Am adormit, iar totul a stagnat.

Oamenii

Şi crezi că îi cunoşti, dar bine
Defapt sunt aparenţe fine
Când cazi şi-aştepţi să te ridice
Dar ei te-ar mai lovi cu bice.

Improvizaţie

Când simt că inima îmi bate,
Cu zgomot dur, revoltător.
Eu vreau să fii pe-aici, pe-aproape
Să ne-ntîlnim, dar nu întâmplător!

Să mă cuprinzi uşor la pieptul tău,
Să-ţi simt parfumu îmbătător.
Să mă săruţi, cum ştii s-o faci mereu
Pe frunte şi să-mi zici că ţi-a fost dor!

Să-mi fii alături, să mă ţii de mână,
Iar viaţa ar printa un alt vizor.
Şi nu aş vrea să fii ca o furtună,
Ce vine repede şi-apoi dispare-n gol.

Să mă iubeşti, cum n-a făcut-o nimeni
Şi să zambesc doar amintindu-ne de noi.
Dar visele dispar în zori de ziuă,
Speranţele dispar când nu există noi.