Nu doar o amintire simpla

Şi am o mare suferinţă, nu pot să uit de tine
Nu pot să te înlătur din a mea fiinţă
Ştiind că drumurile ne sunt străine,
Dar fiecare are-un vis, are a lui dorinţă.

Şi amintindu-mi de tine doar sporadic
Aş vrea să cred că despărţirea a fost o glumă,
Nu vreau să plâng din nou dramatic,
Dar amintirile cu tine ma sugrumă.

Când te-am văzut în curte prima dată
Tu ai trecut şi te-ai uitat subtil la mine,
Am început să râd, am devenit mai agitată
Ca după să vorbesc  doar despre tine!

Vreau să revină zilele în care
Ieşeam şi mă strâgeai la piept,
Mi-e dor să-ţi simt a ta suflare
Să fii din nou băiatul meu perfect.

Să îmi zâmbeşti, să mă săruţi cuminte,
Să mă priveşti şi-n ochii tăi să văd iubire
Şi nu aş vrea ca cineva din noi să uite,
Să ne-amintim ca de o simplă amintire.

Sau poate că distanţa e de vină,
Şi de la dragoste la ură e un pas
Şi poate aştept degeaba să revină
Când tot ce-a fost frumos în urmă a rămas.

Şi nu mai pot iubi din nou, caci aş iubi pe jumătate
Sau poate nu mai vreau s-o fac, am obosit,
Speranţa moare ultima, îmi spun în fiecare noapte
Dar tu deja ai devenit un gând  subit!