E iarna, e frumos afară
Mă uit pe geam cum ninge ne-ncetat
Fulgii micuţi din cer uşor coboară,
Iar câinele din curte alargă speriat.
Mă uit la pomul care se închină
Forţat de fulgii care îl apasă,
E o durere neagră şi străină
Pe care n-o simţim pe pielea noastră.
E ger cumplit ce ne pictează geamu,
De parcă vrea ceva să ne vorbească
Stau cocolită-n pat şi-admir peisajul,
Imaginea continuă să crească.
Lumina felinarului din strada goală
Se pierde-n întunericul pustiu,
Un fulg prin aer încearcă să mai zboare
Se joacă atât de vesel şi zglobiu.
Pe cărăruşa-ngustă de zapadă
Un câine urmele işi lasă,
Iar casele îmbracă o podoabă
Formată din zăpada nemiloasă.
E iarnă, e foarte trist afară
Stau cocolită singură în pat,
Am adormit, iar totul a stagnat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu